Captiva

Instrucţiuni pentru procedura de diagnosticare

În cele ce urmează se trec în revistă instrucţiunile pentru toate cele 16 categorii care pot fi incluse într-un procedeu de diagnosticare.

O legătură pentru Verificare a sistemului de diagnosticare - Vehicul se dă aici. Această procedură trebuie executată înainte de efectuarea altor proceduri de diagnosticare, preîntâmpinându-se astfel diagnosticările eronate când există dependenţe integrate de sistem.

O legătură pentru Diagnostic bazat pe strategii se dă aici. Aceasta oferă o vedere generală asupra modului în care trebuie să diagnosticheze un tehnician vehiculul.

O legătură pentru Instrucţiuni pentru procedura de diagnosticare se dă aici. Următoarele informaţii reprezintă o trecere în revistă a instrucţiunilor pentru toate cele 16 categorii care pot fi incluse într-un procedeu de diagnosticare.

Descrie care DTC-uri sunt diagnosticate în această procedură. Sunt scrise numărul DTC-ului cu descrierea simptomului, când e cazul, şi descriptorul.

Tabelul de informaţii de erori de diagnoză identifică fiecare circuit care compune un subsistem electric şi defecţiunile de circuit asociate acestuia. Codurile de eroare DTC şi indiciile de eroare sunt afişate în tabel pentru toate modurile de defecţiune a circuitului. Aceste informaţii pot fi utilizate pentru a diagnostica o defecţiune electrică, sau ca un scurt ajutor vizual prezentând modul în care se aplică diferitele simptome şi DTC-uri pentru subsistemul care este diagnosticat.

Deşi toate DTC-urile şi simptomele sunt prezentate în acest tabel, aceasta nu înseamnă că toate vor fi diagnosticate în aceeaşi procedură.

Un tabel drept exemplu de procedură pentru temperatura lichidului de răcire (ECT):

Tabelul cu date tipice ale instrumentului de scanare identifică parametrul datei instrumentului de scanare şi valoarea sa ca referinţă pentru defectele potenţiale de circuit.

Un exemplu de tabel de la o procedură ECT:

Descrierea circuitului/sistemului identifică modul în care funcţionează în mod normal un circuit/sistem.

Condiţiile pentru rularea DTC identifică ce condiţii trebuie să existe pentru a permite rularea diagnosticării.

Condiţiile pentru activarea DTC identifică condiţia (condiţiile) care trebuie să existe pentru nereuşita diagnosticării şi când să se activeze DTC.

Acţiunile întreprinse la activarea DTC-ul identifică acţiunile implicite întreprinse când un modul de comandă activează un DTC.

Condiţiile pentru anularea DTC-ului identifică condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru anularea DTC-ului.

Mijloacele auxiliare de diagnosticare sunt sugestii care explică alte metode pentru a diagnostica situaţia. Ele furnizează de asemenea informaţii unice despre sistem, utilizate pentru a ajuta tehnicianul în găsirea şi remedierea stării vehiculului.

Informaţiile de referinţă includ legături ce furnizează informaţii suplimentare pentru procedura de diagnosticare.

De exemplu:

Formatul diagnosticării nu obligă tehnicianul la nici una din cele 3 categorii de diagnosticare (verificarea circuitului/sistemului, testarea circuitului/sistemului şi testarea componentului). Totuşi, efectuarea în primul rând a categoriei verificare circuit/sistem, ajută la determinarea stării efective a vehiculului. Unele categorii de diagnosticare pot solicita efectuarea mai întâi a altei categorii când există dependenţe de testare.

Această categorie serveşte de asemenea la orientarea tehnicianului spre o alte proceduri de diagnosticare care trebuie efectuate mai întâi; de exemplu un DTC cu o prioritate mai mare.

Verificarea circuitului/sistemului este o procedură neintrusivă conturând modul în care trebuie verificat dacă un sistem sau o porţiune de sistem funcţionează corect. În timpul procesului de verificare, vehiculul este păstrat intact şi testat ca un sistem complet. Această verificare este utilizată pentru a ajuta tehnicianul să determine dacă o stare este continuă sau intermitentă. Când se determină că o stare este intermitentă, tehnicianul poate utiliza legătura din Referinţe informaţii electrice: Testare pentru stări intermitente şi stări slabe pentru informaţii suplimentare despre testare.

Tehnicianul trebuie să fie capabil să identifice dacă defecţiunea survine pe circuitul de intrare - semnal sau pe circuitul de ieşire - comandă, când e cazul. Tehnicianul va trebui să decidă din rezultatele verificării dacă sistemul funcţionează corect sau dacă e nevoie de efectuarea de diagnosticare suplimentară în testarea circuitului/sistemului şi/sau testarea componentului.

Pentru a ajuta tehnicianul să identifice o piesă frecventă, se foloseşte un cod al componentei. Aceste coduri nu sunt traduse, prin urmare vor rămâne aceleaşi, chiar dacă numele componentei poate varia uşor. Codurile componentelor vor rămâne aceleaşi după ce au fost atribuite unui nume de componentă unic, fiind prezente în scheme şi în categoriile de proceduri de testare Verificarea circuitului/sistemului, Testarea circuitului/sistemului şi Testarea componentelor.

Codurile componentelor

Codurile componentelor folosite în scheme vor avea un cod de bază, cu un sufix care identifică poziţia sau cantitatea. De exemplu, senzorii de viteză a roţii ABS sunt identificaţi pe schemă printr-un cod de bază (B5) şi un sufix de poziţie (LF, RF, LR şi RR) conform descrierii de mai jos:

B5 este codul de bază al senzorului de viteză a roţii, iar LF, RF, LR şi RR indică poziţia pe vehicul.

Procedurile de diagnosticare vor folosi codul de bază (B5) pentru un senzor de viteză a roţii, folosind opţional şi sufixul de identificare a poziţiei (LF, RF, LR şi RR). Exemplu: Când aprinderea este INACTIVATĂ, deconectaţi cablajul de la senzorul de viteză a roţii B5 corespunzător. Astfel, procedura de diagnosticare poate fi identică pentru senzorii tuturor celor patru roţi, indiferent de poziţie sau cantitate.

Când diagnosticarea indică "corespunzător", tehnicianul trebuie să identifice componenta diagnosticată pentru simptomul declarat în RO sau de descriptorul DTC (DTC C0585 04: Circuit deschis actuator spate stânga).

Formatul diagnosticării nu obligă tehnicianul la nici una din cele 3 categorii de diagnosticare (verificarea circuitului/sistemului, testarea circuitului/sistemului şi testarea componentului). Totuşi, începerea cu categoria de verificare circuit/sistem, ajută la determinarea stării efective a vehiculului. Unele categorii de diagnosticare pot solicita efectuarea mai întâi a altei categorii când există dependenţe de testare.

Testarea circuitului/sistemului este o succesiune de testare pas cu pas, în flux pozitiv, care permite tehnicianului să efectueze fiecare pas de testare, în succesiune, până se detectează o defecţiune. Dacă la un test numerotat se obţine rezultatul, fluxul normal este să se treacă la următorul pas numerotat (indicat de săgeata de trecere în jos). Dacă la un test numerotat NU se obţine rezultatul, căsuţa cu săgeata dreapta pentru remediere de sub testul nereuşit identifică acţiunile care trebuiesc întreprinse.

Diagnosticările intruzive sunt efectuate pentru a localiza defecţiunea sistemului. Conexiunile cablajului sistemului sunt deconectate de modul sau component pentru testarea funcţiilor circuitelor individuale. Modulul sau componentul vor fi utilizate pentru a ajuta la verificarea funcţionării circuitului. Dacă testul este nereuşit, etapele de reparaţie (⇒) vor indica erorile de circuit care trebuie testate, de exemplu scurtcircuit la tensiune, scurtcircuit la masă sau circuit deschis/rezistenţă înaltă.

Când se testează erori individuale ale circuitului, tehnicianul trebuie să includă verificări ale bornelor precum suprafeţele de conectare şi tensiunea la borne atât la cablaj cât şi la componentă/modul. În plus, un tehnician poate utiliza link-urile din referinţa informativă a instalaţiei electrice: Testare pentru stări intermitente şi stări slabe sau Testarea circuitului pentru informaţii suplimentare.

Modulele de comandă şi componentele vor fi de asemenea diagnosticate în timpul acestor paşi de testare. Întotdeauna trebuie efectuată o retestare a modulului de comandă sau a componentului înainte de înlocuire. De exemplu, reconectaţi toate componentele şi toate modulele şi retestaţi sistemul pentru a verifica dacă situaţia mai există încă înainte de a înlocui modulele sau componentele.

Formatul diagnosticării nu obligă tehnicianul la nici una din cele 3 categorii de diagnosticare (verificarea circuitului/sistemului, testarea circuitului/sistemului şi testarea componentului). Totuşi, începerea cu categoria de verificare circuit/sistem, ajută la determinarea stării efective a vehiculului. Unele categorii de diagnosticare pot solicita efectuarea mai întâi a altei categorii când există dependenţe de testare.

Testarea componentelor poate oferi teste statice şi/sau dinamice ale componentelor. Aceste teste pot fi utilizate pentru a verifica dacă un component funcţionează corect pentru a evita înlocuirea inutilă.

Nu va fi oferită în această categorie testarea modulelor. În majoritatea cazurilor, modulul este utilizat pentru a verifica circuitele cablajului în categoria de Testare a circuitului/sistemului şi o retestare a modulului trebuie efectuată întotdeauna înainte de înlocuire.

Instrucţiunile de remediere furnizează o legătură la Verificarea reparaţiei diagnostice . Această legătură descrie cum să se verifice că vehiculul este reparat.

Toate legăturile la procedurile de remediere sau înlocuire se găsesc aici.

Verificarea remedierii descrie cum să se verifice că vehiculul este reparat când sunt necesare instrucţiuni suplimentare faţă de ceea ce este în Verificarea reparaţiei diagnosticate.